joi, 2 martie 2017

Un veac de lacrimi a 4 generaţii

O sută de ani de lacrimi şi suspine au trecut de la  aflarea tristelor veşti de către străbunici privitor  la fiul lor Negoiţă Dumitru care a sfârşit în anul 1917 în Primul Război Mondial.
Dar viaţa trece, generaţiile aşişderea. Au plecat străbunicii, iar fiul lui Dumitru, Chiriac deşi orfan, merge mai departe şi, ajunge concentrat şi luptător cercetaş în cel de al Doilea Război Mondial. Fiul, mai norocos decât tatăl, se întoarce acasă după 6 ani de război, unde alături de soţie ...după drama fiicei, ajunge pe lume al 2 lea copil care, în amintirea tatălui îl botează cu numele Dumitru. Astfel, ia fiinţă cea de a 4 a generaţie.
O generaţie căreia nu i-a lipsit lacrimile, însă, a dorit şi a luptat ca acestea să sece. Primul pas în acest sens a apărut odată cu volumul "Uscând o lacrimă (carte pentru monument)", iar după 4 ani şi revista "Uscând o lacrimă".
Au trecut câţiva ani de atunci iar speranţa că lacrimile vor seca devine din ce în ce tot mai aproape.  O sută de ani! Patru generaţii înlăcrimate şi, speranţe. Speranţe că va fi bine.Doamne, ce trece vremea?