sâmbătă, 25 ianuarie 2014

După toate supărările ce ne sunt date să le trăim, există şi clipe de respect

 Prezentele ilustrate, începând cu cea de sus, înfăţişează Mănăstirea Ghighiu, apoi următoarea înfăţişează prima intrare la Mănăstirea Snagov, o parte din monumentul Multimedaliatului erou-monah de la Mănăstirea Cernica, afiş cu Mănăstirea Pasărea de pe unul din pereţii exteriori ai Mănăstirii iar cea de pe urmă reprezentând o parte din iubitori de Eminescu, adunaţi pe 15 ianuarie 2014 la mormântul marelui poet din Cimitirul Bellu.Printre cei prezenţi în ilustrată, personajul cu geaca roşie şi câţiva din jur fac parte din Cenaclul "Amurg sentimental" Bucureşti iar personajul din faţă cu geaca albă fiind secretarul general al Asociaţiei "Origini" Buzău. Fiind vorba de "Origini", plecaţi la orele 7:00 din Buzău, cei 18 membrii prezenţi la această excursie, au vizitat într-o singură zi, cele patru Mănăstiri nominalizate mai sus, plus prezenţa la spectacolul şi parastasul de la mormântul lui Mihail Eminescu, plecând de aici la Mănăstirea Cernica la parastasul Eroului Iorgu Cosma (monahul Gherasim).



marți, 14 ianuarie 2014

Marele Eminescu văzut de un mărunt colecţionar

Nu doresc să reiau cuvinte dintr-o parte ori din cărţi şi să vorbesc de Marele nostru poet, patriot, sfânt, istoric, filozof, jurnalist, îndrăgostit de păduri, ape flori, lacuri... pentru că Internetul este plin. Mi-ar fi fost atât de drag să pot aşeza această ilustrată formată din măruntele mele colecţii, în revista mea "USCÂND  O  LACRIMĂ" dar, vorba lui Grigore Vieru "Mi-a fost ruşine", mi s-a părut uriaş să fie trecut în revista mea dragă. V-aş spune, dvs. urmăritorii blogurilor mele, atâţia cât sunteţi, că n-am rezistat, deşi am făcut apel la câteva publicaţii din colecţiile mele, mărunte dealtfel, de acum 50 de ani din "SCÂNTEIA" postând  pe www.dumitrunegoitza.blogspot.com, cu ocazia unei invitaţii la Cenaclul literar "Ante Portas", de la Casa de Cultură a Sindicatelor "Alexandru Sahia" din Buzău, de sâmbătă 11 ianuarie 2014. Doream ca această construcţie a mea s-o afişez în timpul ce va urma. Astăzi, v-o dăruiesc dvs. virtual, în cinstea Marelui Mihai Eminescu şi, voi urmări atât cât o pot face să nu i se piardă identitatea (adică, să fie utilizată doar acolo unde i se va publica şi sursa). Pentru a nu obosi cititorii, vă urez acelora iubitori de neam, ţară, lege, moralitate şi-a iubitorilor de Eminescu, multă lumină, dragoste, libertate, sănătate, împliniri şi  ani cât mai buni aşa cum îşi dorea şi Uriaşul Mihai Eminescu.

joi, 9 ianuarie 2014

Revista "Uscând o lacrimă", anul II, nr.4


 Mergem mai departe! După acest scurt editorial  "Un eveniment peste care nu se va trece uşor!" încărcat cu imagini de la lansarea primelor două numere, dar şi cu marcarea celor două rezervaţii naturale existente în comuna Vipereşti, unde a avut loc evenimentul. Eveniment care nu s-a ofilit, el încearcă să sensibilizeze oamenii locurilor şi împrejurimilor de necesitatea de-a înălţa pentru multimedaliatul erou-monah, reperul-moral al României regale ale anului 1902 Iorgu Cosma, un MONUMENT, urmând...
"Datini de Sf. Vasile".
Fiinţele "ireale", o povestire de Iuliana Albu, "Speranţele Basarabiei", de Daniela Gorcinoi din Chişinău, au umplut cu succes următoarele pagini, ajungând la "Concursul de creaţie-Vasile Voiculescu, arc peste timp", prezentat şi cu ilustrate de poetul  Ştefan Teodor Cabel. "Trece timpul, trec şi eu", poezie de la Vrancea de azi, care împreună cu două minunate tablouri o fac pe poeta Elena Marin-Alexe şi mai completă."O felie dintr-o antologie-Dodekahteon" şi o scurtă retrospectivă buzoiană 2013, prezentate de semnatarul, ne trimit mai departe înspre o mai veche promisiune a iniţiatorului acestei reviste, vorbind "Despre permanetizarea propusă", premiind doi poeţi din Vipereşti cu: Diploma de merit - USCÂND O LACRIMĂ. Toate de acum, precum şi celor ce vor urma, să aducă măcar o REPARAŢIE  MORALĂ, Multimedaliatului erou-monah Iorgu Cosma. Urmând un articol al unui inginer care, cum spune, a fost singur împotriva tuturor şi - A reuşit! După "Despre colecţii: Rarităţi mondiale", a urmat "Colecţionarul"(prima parte), de scriitorul Florin Grigoriu, iar pe ultima pagină, apariţii editoriale şi, de la tradiţii la...hobby!

joi, 2 ianuarie 2014

Amintiri de peste 47 de ani

Amintiri din anul 1966 de la Boldeşti-Scăieni
Din făgaşul stărilor acumulate într-o grămadă de vreme, de rupi o punte ce-ai atrăbătut-o, doar aşa, să uităm trecutul, "să ne îmbrăţişăm"sună normal doar pentru suferinzii unor cauze din sistem, fie a acelora care au călcat strâmb, fie a celor care au fost nedreptăţiţi ori a celor care nu au reuşit a se adapteze, dar să uiţi ori să-ţi fie ruşine cu copilăria sau şi mai rău, să-ţi negi copilăria, amintirile nu te lasă! Ele se aşează uneori în calea uitării precum bogăţiile unora de azi smulse (pe cât de drept?) hulitului sistem. Sistem care-n anul 1965 punea bazele înfiinţării - Platformei Industriale Buzău, odată cu Organizarea examenelor pentru şcolarizarea admişilor ce urmau să frecventeze viitoarele alei Industriale.Trimiţând elevi precum: Viitoarea fabrică de Sârmă la Galaţi; Zahărul la Roman; Chimica la Brăila... Geamurile, în urma examenului de la Şcoala nr.1 Buzău, admişii s-au îndreptat la grupul şcolarScăieni, viitorul din anul 1968, oraş Boldeşti-Scăieni). Ajunşii de pe Plaiurile buzoiene alături de cei din zona Văii Teleajenului în clădirea internatului din Scăieni, s-a mai vorbit cândva prin "Paşi nevăzuţi", iar asemenea bucurii vor rămâne-Dincolo de nostalgiile celor care-şi mai doresc să soarbă câte ceva din vremea împlinirii celor 18 ani (după absolvire), când, cu toţii şi-au luat soarta în propiile mâini! Cei mai norocoşi dintre absolvenţi au fost cei repartizaţi la-Institutul de cercetări din domeniul-Fabricării şi prelucrării sticlei Bucureşti. Iar gloata, până la aducerea utilajelor la Buzău, din anul 1968 până-n anul 1970, repartizaţi la Geamuri Scăieni şi la Geamuri Blejoi ( jud. Prahova).    Dominanta principală a însemnat şi via legătură, de amiciţie, între elevii de pe întregul întins al Buzăului, al plaiurilor şi câmpiile acestuia, precum şi a celor după Valea Teleajenului şi împrejurimile Ploieştiului.În acest grup întâlnind şi elevi mai mari, precum cunoscutul de mai târziu Jurnalistul Titus Stochiţoiu, de pe meleaguri gorjene.Şi, de-ar fi să rostogolim mai multe amintiri, fie a acelora repartizaţi la Bucureşti ori ajunşii la Buzău, rămaşii în Prahova sau răspândiţii prin România, marea majoritate au continuat studiile, fie-n domeniu, fie-n cu totul alte domenii.
Vorbind despre legăturile, din ce-a fost ce-a mai rămas, nu numai se pare a şi continuat! O importantă măsură în ale continuităţii, graţie subinginerului Costică Bârsan, de pe Marghiloman! El fiind şi cel care a strigat adunarea după 30 de ani de la absolvire, în anul 1998, adunare ce s-a desfăşurat lângă Fabrica de geamuri Scăieni...Atunci, motivat ori nu, semnatarul acestor rânduri a lipsit. Hotărând a fii, după alţi zece ani, la a 40 a Aniversare, să-şi dreagă lipsa, urând şi donând unor colegi precum ofiţerului Ion P., cartea"Marea Grădină"; ing. Ion Tureac "Mănăstirea din comuna pierdută", maistrului Radu Bulimete "Mănăstirea din comuna pierdută", Omului de afaceri Constantin M. "Marea Grădină"; preot Vasile Rădulescu"Mănăstirea din comuna pierdută"; sing. Chiva...şi multor altora! Atunci, în anul 2008, la întâlnirea după "Valea Buzăului", le-am urat foştilor colegi  care au mai rămas din cele 3 clase, trecuţi de 60, multe mângâieri de la nădejdile ce le-au semnat iar amintirile să le aducă bucurii noi, descătuşându-se de Povara vremii şi-a vremurilor! Atunci când un alt coleg preot Vasile Rădulescu , a împărţit câte-o icoană. Astăzi, se cuvine ca cele mai minunate, trainice urări şi împliniri să fie adresate continuatorului, animatorului sing. Costică Bârsan, care a reuşit de-o vreme mai aproape în fiecare an să sune ADUNAREA, ba, mai mult, de ceva timp adună şi PENSIONARII de la fostul GEROM. Sincere felicitări Costică - Ani mulţi cu bucurii!