vineri, 13 septembrie 2013

Lansare Uscând o lacrimă şi, Bucurii autocreate

Pentru o mai bună informare!
Din păcate, un eveniment cultural la Şcoala de 8 ani Ursoaia, azi, com. Vipereşti, jud. Buzău, cu aplecare şi înspre promovarea turismului în comuna pierdută (fosta comună Ruşavăţu), nu a mai avut loc cu mult înainte de 1968, sau poate niciodată, de la împărţirea administrativ-teritorială din Orânduirea fără libertate.În încercarea de-a face ceva acolo unde toată lumea spune că nu se poate este un mare curaj. De altfel continuă să zâmbească ironic mulţi plecaţi ai zonei, mulţi cu nasul sus...Ce să fac? Fiecare dintre noi ne purtăm o cruce, mai mică, mai mare ori mai grea. Numai că, doar unii ştim de ea. Ce înseamnă aceasta? Din 1978, de când am aflat de multimedaliatul erou-monah fala Mănăstirii Cernica, aşa cum a fost numit de mai marii istorici, că s-a născut pe aceleaşi meleaguri precum sătenii mei, nu am avut linişte. De atunci, măcar pentru reparaţii morale, am bătut la multe  porţi, dar din păcate, multe au fost  care nu s-au deschis. Şi atunci, am luat măsura să continui scriind. Aşa au apărut volume ca: Vipereşti comuna despicată; Uscând o lacrimă (carte pentru monument); Poemul celor şapte (un om...o viaţă...o antologie) ori Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica). Dintre acestea, Uscând o lacrimă (carte pentru monument), este dedicată în întregime monahului Gherasim (eroului Iorgu Cosma). Este mult, este puţin, este rău, este bine, doar Dumnezeu ştie! Cert este că, aici, în fosta comună Ruşavăţu, aici, unde din totalul de 15 Rezervaţii naturale ale întregului judeţ, aceasta are 2 rezervaţii precum: Sarea lui Buzău şi Blocurile de calcar din Jurasic. Aici unde 10 kilometrii ar fi necesar asfalt, nu are, dar culmea! În zonă se află un investitor care, fabrică asfalt. În comuna de azi, s-a născut şi mama preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău, iar tatăl său în comuna vecină Pârscov (satul Bădila) unde se termină asfaltul! Nu ştiu câţi dintre sătenii mei vor veni şi vor înţelege un astfel de sacrificiu, lansând două evenimente culturale aici, deşi posibilităţile de lansare la Buzău ar fi cu mult mai atractive şi mai mulţumitoare. Dar, cum spuneam, fiecare facem uneori aşa cum ne trage aţa, purtându-ne crucea!