luni, 5 noiembrie 2012

Clipe de toamnă la mare altitudine - Penteleu

- Mi s-a împlinit un vis, spune  Armand Oprescu, o respectabilă cunoştinţă dintr-o vară, pe când am colindat împreună, Rm. Sărat şi comunele din jurul şi-nprejurul acestui oraş.Din când în când, cu aparatul de filmat se mai oprea la câte un edificiu dintr-o perioadă mai îndepărtată. Am înţeles  încă de atunci că ceva ne leagă. Eu născut la munte şi stabilit la Buzău, Armand din Buzău şi stabilit într-un oraş de munte din acest judeţ şi mai mult decât atât, un iubitor de cultură şi bineânţeles de călătorii.
Surpriza visului împlinit a lui Armand, de săptămâna trecută, înseamnă escaladarea minunatului munte Penteleu. În câte călătorii am fost anul acesta: De la Buzău la Tg.Mureş, Iernut, Războieni. De la Buzău la Bucureşti, la Focşani...Braşov, parcă nimic nu m-a răscolit atât de mult ca excursia prietenului Armand, doar el cu el, pe muntele Penteleu.Dragostea despre acest munte am dobândit-o doar din scrierile lui Al. Odobescu şi D.C.Aricescu, acum, mai mare fiind, nu m-am putut abţine fără să întreb:
- Dragostea de munte ai dobândit-o în virtutea profesiei de inginer silvic ori a frumuseţilor judeţului?
Armand: Întoarcerea la natură nu o datorez meseriei mele, m-a fascinat magnetismul, aerul pădurii şi senzaţia că numai eu am privilegiul de a trăi şi a respira aceste clipe.
- Care ar fi conjuctura hotărârii?
Armand: Mă credeţi sau nu, mi-am dorit un parcurs de purificare, iniţiatic chiar - ţinând cont că în această perioadă a anului, Penteleul e mai puţin frecventat de neaveniţi!
- Câţi kilometrii ai parcurs în singurătate?
Armand: Trei ore. Două ore prin pădure şi-o oră pe gol alpin.
- Dacă poţi să spui din gânduri, care te călăuzeau înspre punctul final?
Armand: Am avut posibilitatea să urc într-o maşină dar, mi-am dorit să rămân singur cu gândurile mele, cu bucuriile şi supărările pe care le trăiesc, nădăjduind a fi trecătoare.
- Care au fost energiile încărcate de visul împlinit?
Armand: Singur, doar cu gândurile, mi-am pus întrebări referitoare la drumurile următoare, analizând dacă se mai merită să mă întorc la meseria de bază, după câte mi s-au înscenat. Da! Pentru foştii mei directori eu, am fost un trofeu ,,caterisirea'' mea a fost un prilej de bucurie pentru colegii mei mai invidioşi dar, ştiu că timpul lucrează în favoarea mea şi, voi fi iarăşi...Mai departe, doresc să promovez câte ceva din misterele Buzăului.