miercuri, 29 august 2012

Scrisoare deschisă...Amintire din comunism

Poi(mâine)...Mea culpa ? Viaţa în cuprinsul ei e plină de feţe (in)vizibile, aşa ca şi la 28 de ani. Când, conform unui curs efectuat c-un an mai devreme, să devii activ trebuia să porţi un costum negru şi-n buzunarele lui era nevoie de 2 cartonaşe, un ecuson, un cronometru şi un fluier. Prima condiţie de atunci, ca duminecile să fii delegat şi să porţi costumul  şi accesoriile era să fi liber ! Simplu ? Doar pentru cei ce nu lucrau în flux continuu, că ceilalţi nu se puteau folosi de această libertate. Şi atunci ? Năstrujnica idee că Vipereştii se află între două producătoare de mobilă a (re)dat un vis. Mobila de la Nehoiu şi Verneşti avea nevoie de reperele de sticlă, utile vitrinelor şi altor accesorii. Ideea că ele se pot prelucra şi aici însemna şi acumularea primei condiţii, a delegărilor. Pentru acest vis, s-a (stră)bătut zile şi luni din timpul liber, să convingă mai Marii locali din comuna Vipereşti. N-a fost deloc simplu că, rânduri, rânduri, mai Marii spuneau:
- Vino...(poi)mâine.
Azi, mâine...(poi)joi, era în anul 1978, când s-a încercat ultima (s)forţare. Hotărât şi convins, din păcate, că bunele intenţii sunt departe s-a apelat la presă. Da ! Cu o scrisoare deschisă la ,,Viaţa Buzăului''. Era în martie 1978, arătându-se-n scrisoare aspecte negative şi căile de rezolvare, un fel de înţepând şi periind.
Răspunsul ? Răspunsul nu s-a lăsat aşteptat, dar surpriză ! Că acesta n-a venit de la ziar ci, de la primărie...aşa, de un ban şi-un ou, că atelierul n-a fost să fie. Au fost să fie pe la fabrică...împunsături şi nu chiar simple că, abia prin 1990, au putut fi oprite. Avea dreptate  cineva adresându-i-se:
- Rău ai făcut că nu te-ai implicat...Erai în măsură să le glăsuieşti...Ce faceţi măi democraţilor...Vreţi să ajutaţi zona ori să dobândiţi...
De acum, nici Vipereştii nu se mai află între două producătoare de mobilă ! Nici el să înfiinţeze un atelier şi nici  măcar să mai poarte costum cu accesorii dar, fără să mai ia în calcul dacă mai trimite ori nu scrisori la...ziare !

vineri, 24 august 2012

Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e

A trecut un an (24 august 2011) de când Elisabeta Brănoiu a postat poezia ,,În noaptea cu cântec de jale'', în grupul Moralitate ! Salut prieten(i)e, care suna cam aşa:

Strigare-n suferinţă
A celui ce se înneacă
În ruga lui, la Domnul
Smerit genunchii-şi pleacă

- O!...Doamne
Tu mă îndemni să ies
Din întunericul prea des
Dar, mă vijelesc atâtea gânduri
Păcatele cu umbra lor
Îmi ţin aripile înfrânte
Şi nu pot să zbor !
Plouă în suflet cu tristeţe
Şi alinare nu am
Visam la armonia lumii
Dar, nu pot opri furtuna
Acest coşmar fenomenal.

- Fiul Meu !...
Reia uşor Vocea Divină
Uşa deschisă pe cer
Brodată pe balta senină
E un semnal al prudenţei !...
Pregăteşte-te de ultimă călătorie
Pe calea-ngust-atât de lungă.

Vor veni zile înfricoşate
Încrustarea minţii
Într-un profund fior
Când  Domnul pe cer se arată
Pe cei drepţi ca să-i despartă
Răpindu-i pe nor
Încet lumina caldă se va stinge
învăluită-n marele-unic sens
Cei rămaşi pe marginea timpului
Din întunericul prea des
Rămân sub norul plin de sânge
Vor plânge toţi cu amar
Mustraţi de conştiinţă
Că-au trăit în zadar.
Toţi se vor târgui
Că s-ar pocăii...
De-ar mai avea o zi !

 Din postările grupului Moralitate ! Salut prieten(i)e, alături de autorii lor.

duminică, 19 august 2012

Am fost la vatra locuită de...milenii !

De zilele Oraşului Iernut, pe 17 august după orele 13, la intersecţia din centrul oraşului, frumos amenajat un monument cu ,,Lupoaica'', s-a cântat Imnul României, înălţându-se un uriaş Drapel cu Tricolorul.
... Plecat din Buzău în 16 august înspre Iernut, vai! nu mai ştiam că nici în gările mari nu mai curge...apa, cu trenul la 18:07 (graţie unui profesionist din gara CFR Buzău, care a intocmit corect biletul de călătorie, spre deosebire de alţii din alte gări) din Iaşi - Braşov (IR), am coborât la Ploieşti - Vest la 19:22. Cea de-a doua parte, cu o oră întârziere, a trenului Bucureşti-Nord - Satu Mare, a însemnat Ploieşti -Vest - Războieni, ajuns aici datorată întârzierii peste orele 2:47, imediat, îmbarcându-mă în cea de-a treia schimbare, Războieni - Tg.Mureş, via Luduş, la Iernut. Aşadar, iată-mă într-o dimineaţă foarte răcoroasă de 17 august în gara Iernut. De aici,după un popas, din câmpul gării, am străbătut paralel cu linia CFR, drumul până în oraş, într-un vădit interesat de răsărit de soare al zonei, pe care o vedeam pentru prima oară. Trebuie să fiu  recunoscător, slavă Domnului, de această încărcare pozitivă care m-a determinat să fiu la orele 8 la Biblioteca Orăşenească Iernut, intâmpinat destul de plăcut de un îndrumător înspre etajul I. Aici am întâlnit-o pe d-na Dana Gurghian, după câteva discuţii, nu am rămas pe gânduri ci, m-am hotărât să donez următoarele cărţi : Vipereşti, comuna despicată; Marea grădină; Mănăstirea din comuna pierdută; Poemul celor şapte (O viaţă...un om...o antologie) şi Despre adâncuri şi prezent (dialoguri şi lumina de la Cernica).
Cu multă bucurie-n glas d-na Dana, mi-a vorbit cu plăcere despre profesia Domniei Sale, afirmând că are peste 600 de iubitori ai acestui lăcaş.Dintr-un Iernut format din peste 60% români, aprox. 20% maghiari şi aprox.20%rromi şi câţiva saşi, vin aici atât dintre majoritarii  români, câţiva maghiari dar, şi mulţi rromi.
După o altă recunoaştere a Oraşului, unde am rămas încântat atât de glasul clopotelor bisericilor, dar mai ales de un filon de muzicalitate, mângâindu-mi urechile într-un mod nemaiântâlnit, nu mirat am rămas, sunându-mă cineva care m-a rugat să vin în faţa primăriei (am înţeles, luase numărul de la d-na bibliotecară). Era nimeni altul decât, cel care a slujit această localitate ca primar, 10 ani înainte de 1989 şi 10 ani după 1989, un profesionist, un literat, un prieten al lui Adrian Păunescu. Era tocmai cel care s-a dus personal la N. Ceauşescu de-a pleda, prin obiectivele creeate în zonă la numirea Iernutului ca oraş. Despre cum ,,omul sfinţeşte locul'' am aflat de la oamenii de cultură ai Oraşului, de la membrii ,,Cercul Astra Iernut''; ,,Club Dialog XXI'', cum după întâmplarea de la ,,Cenaclul Flacăra'' de pe stadionul ,,Petrolul Ploieşti'', Adrian Păunescu începând a fi marginalizat de N.Ceauşescu, a fost găzduit de primar aici la Iernut... Şi tot aşa, din mirare-n mirare, generat de-o stare... au ajuns şi orele 17, la momentul pentru care am primit ,,invitaţia de onoare''. Momentul lansării volumelor : 49, 50, 51 şi 52 ale Dicţionarului Enciclopedic ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'', autor  Constantin Toni Dârţu. Volume intrate in PATRIMONIUL  NAŢIONAL prin marile personalităţi cuprinse. ATENŢIE ! În acest Dicţionar NU sunt cuprinse personalităţi din politică.
Această Lansare a volumelor nominalizate mai sus, sub asistenţa a numeroşi literaţi, pictori, scriitori, oameni de artă şi de ştiinţă, înalţi cucernici şi clerici a fost deschisă de Primarul Oraşului, nominalizând invitaţii...dându-i cuvântul autorului Dicţionarelor C.T.Dârţu...Al. Florin Ţene, preşedintele al Liga Scriitorilor Români şi a Scriitorilor Români de Pretutindeni...Florin Grigoriu, prim-vicepreşedinte al ,,Societatea Scriitorilor din România ...şi alţii din numeroasa asistenţă.

sâmbătă, 11 august 2012

Personalităţi din România şi din străinătate la...Oarba de Mureş !

Dincolo de ce se întâmplă astăzi în politichia de la noi...Dincolo de ,,Liga lui Mitică'', unde se mai câştigă şi la ,,Masa verde'', dar nu de cei care nu se prezintă la joc, aici pierd cei care boicotează, cei care nu iau parte la joc. Dincolo de toate acestea, în România se întâmplă şi lucruri onorante, aşa precum la 17 august la Casa de Cultură Iernut, judeţul Mureş, unde, cu prilejul comemorării eroilor, a celor 11 000 de eroi căzuţi pentru eliberarea României la Oarba de Mureş, se va prezenta şi lansarea volumelor 49, 50, 51 şi 52 ale DICŢIONARULUI  ENCICLOPEDIC ,,Personalităţi române şi faptele lor 1950 - 2010'' autor Constantin Toni Dârţu. Aşa cum se spune, volume intrate în Patrimoniul Naţional (prin marile personalităţi cuprinse). Onoarea de-a fi acolo, printre românii din ţară şi din străinătate, datorită unei  Invitaţii de onoare, a revenit şi Buzăului.

duminică, 5 august 2012

Trecând de ce se întâmplă astăzi

În loc de ce credeam mulţi dintre noi cu 8 ani în urmă, ceva ca-ntr-o stea răsărindă ce (boc)ănea a cântec de cocoşi ! Astăzi a devenit, pentru cei peste 7 milioane, doar un strigăt înfierbântat, doar o veştedă speranţă. O deznădejde sfâşietoare, un ţunamii dacă te gândeşti că doar o floare CCR, doreşte să se facă lumină, pe când gaşca - Usturoiului la brâu, urlă alături de  Instinctul crud, fără a ţine cont de zicala: Dacă 4 îţi spun că eşti somnoros, trebuie să te duci să te culci. Dar dacă 7 milioane patru sute îţi spun că trebuie să pleci ? Trecând de ce se întâmplă astăzi, mă aplec înspre bucuria măruntelor colecţii, la etapa dăruirilor sutelor de ziare, cele mai multe din Orânduirea de dinainte de 1989 dar, de data aceasta, nu mă voi opri aici. Pentru început la Adevărul literar şi artistic de un deceniu în urmă, la cronica  literară a acestuia ,,Debuturi 1999-2001'', unde este redată cartea ,,Tratat de psihiatrie'', precizând că autorul a mai publicat la editura Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti în anul 2001 volumul ,,Poemul turn''. Pentru cine doreşte, este vorba de fostul secretar de redacţie la ,,Viaţa Românească'', de fostul secretar administrativ la ,,Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti'', de fostul redactor-şef la ,,Facla literară'', de distinsul care la 30 august va mai adăuga un trandafir la cei 45. Despre cel care Nicolae Manolescu spunea că ,,Poemele lui, semănând cu nişte caligrame expresive din vremeaa computerului''. Haide-ţi ! Care dintre dvs. nu ştie cine-i ?
Răsfoind mai departe, emoţiile m-au copleşit, descoperind amintiri cu Gheorghe Ene în...ziua literară ! Cel care spunea că ,,nu fac nici val şi nu m-am lăsat luat de vreunul''. Cel care spunea că, a ieşit din satul natal la 12 ani într-o tabără de pionieri la Sinaia. A văzut Bucureştiul la 16 ani, proaspăt miop. A ajuns bucureştean pentru 4 ani ca student la filologie. Aşa cum afirmă într-un dialog cu Iolanda Malamen, cu-n tată poştaş a avut acces la toate revistele la care era abonată Biblioteca din comuna de atunci Căldăreşti, amintind şi de cărţile primite de la profesorul său de limba română din liceu Gheorghe Andrei, fost membru U.S.R. ,,congenar şi co-prahovean'' cu Nichita Stănescu şi Eugen Simion pe care l-a adus la o întâlnire literară la liceul din Pogoanele, în primăvara lui 1969.
Vorbind despre ceea ce se scria prin România prin acea vreme în ,,blocul B din Grozăveşti se grozăveau'' într-un Cenaclu literar ,,Fleuretis 529'', trei Gheorghe: Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova şi Gheorghe Ene. Cunoscuţi ai Textualismului. Aşa cum afirmă Gheorghe Ene o ,,descriitură postvangardistă'', ce pleacă de la familia lexicală, îmbogăţită de Gh. Iova (a textua, textuare, textuabil, textuar.. înţeleasă ca ţesătură, urzeală...având ca bază autocefereanţialitatea ca generic al textului)''...Un scriitor care a înţeles să trăiască la ţară şi să plece...Dincolo ! tot de la ţară.