joi, 28 iunie 2012

Între haos şi nume, o carte

Aţi auzit cumva de fericiţii pământului? Într-o vreme neândepărtată atenţionat că ,,asemenea apostolului Pavel, am un spin în coastă'' - Un erou-monah uitat de oamenii de nimic, cei care deşi au funcţii duc lipsă de ceea ce probabil are şi viermele... El, scriitorul care defineşte plăcerea ca fiind otrava instinctului sexual. Datorită acestei otrave a fost posibilă popularea pământului. El care, referitor la Maria Egipteanca, spune că: - Nu poţi fugi de lume, atâta timp cât ai în comun aerul, lumina, apa şi firea pe care n-o poţi vinde la târg sau schimba cu a viermelui.
Vorbind despre suflet, aşezând sub nucul de la Ruşeţu, fiind şi-n al noulea cer, nu va lenevi niciodată. Trecând la Marea Lacună a societăţii, Dumitru spune că aceasta există, atunci când divinitatea nu se îmbină cu raţiunea! Adevărul nefiind un bănuţ care să-l strângi între dinţi pentru ai încerca autenticitatea.
Despre îndoială el, Dumitru Istrate zice:
- Poate-i greşit spus că Dumnezeu este viaţa. El este purtătorul vieţii (cum i s-o fi întâmplat atâta fericire?) Poate Dumnezeu este fără început şi sfârşit, dar în linie întreruptă, prin predarea ştafetei. Astăzi dialogul între om şi Dumnezeu s-a redus la dialogul dintre Ziditor şi zidire, prelungit de săvârşirea rugăciunii, simţindu-se necesitatea  unei reânoiri în Duh...Un lucru fiind cert : Încălzirea planetei nu se va efectua din cauza gândurilor înfierbântate! Iar Mântuitorului de rând, îi va fi necesară o veşnicie, pentru a se trezi din uimire.
Dumitru Istrate din Ruşeţu mai spune că, nu mai crede nici în Stat când, Puterea vinde apa minerală cu E-uri, adevăruri cu E-uri, considerându-mă ca-ntr-o junglă. Dacă în faţa icoanelor ceri! În faţa colilor de scris îţi oferi frimitura de suflet.
Mai spune cel care a aşezat între, haos şi nume o carte că: Dumnezeu nu-i un concept, El, este un proces biologic divin, ultramicroscopic... Să nu ţinteşti bogăţia şi să predai altora grijile, ca pe o cocoaşă, acceptă că nu te-ai născut doar pentru tine. Poţi fi şi un tămăduitor sufletesc şi spiritual al celor de-o tragedie cu tine.
Natura coruptă a firii noastre, spune Mitică Istrate din Ruşeţu, face impracticabilă fraternitatea, atunci când unii nu-şi pot frâna animalitatea  şi se duc sub statuia lui Eminescu, urlând la ...lună! Vorbim de soclul lui Eminescu, pentru că lumea de aici se vede altfel decât după cruce. Eminescu creind o lume paralelă esenţei divine.
Aşadar, dragii mei! Dacă n-aţi auzit cumva de vre-un fericit al pământului, aflaţi astăzi. Acesta-i Dumitru Istrate Ruşeţeanu care, între haos şi nume a aşezat, o carte.

joi, 21 iunie 2012

Donând o gură de...lumină!

Odată cu donarea la Biblioteca Judeţeană ,,Vasile Voiculescu'' Buzău a volumelor:
- Personalităţi române şi faptele lor vol.49 (volum de colecţie), autor Constantin Toni Dârţu
- Poemul celor şapte (o viaţă...un om...o antologie); Pasiuni din...Amintiri!; Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica) şi Vipereşti comuna despicată, autor Dumitru K. Negoiţă,
se încheie  un ciclu privind o gură de ...lumină! generată de cărţi. Da! De-o operaţie privind cărţi cu titlul de donaţie.
Ciclul început la  1 ianuarie 2008 la Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti (serviciul dezvoltarea colecţiilor) donând două cărţi, una dintre acestea numundu-se - Mănăstirea din comuna pierdută -. Continuând în 08 iulie 2008 la Biblioteca ,,Ion Băieşu'' din Cernăteşti Jud. Buzău, apoi la Direcţia Jud. Buzău a Arhivelor Naţionale, donând cartea - Uscând o lacrimă (carte pentru monument), la 16 februarie 2011 la Biblioteca ,,Nicolae Iorga''din Ploieşti şi-n 16 martie 2011 la Biblioteca ,,Duiliu Zamfirescu'' din Vrancea - Focşani.
Şi, cum am mai spus-o, operaţia s-a încheiat la Biblioteca Jud. Buzău, în anul când:
Se împlinesc 100 de ani de la ridicarea Monumentului de la Cernica al monahului Gherasim ori cum se definea ca multimedaliat Iorgu Cosma, un reper - moral al României regale.
Toate acestea reprezentând astăzi o REPARAŢIE  MORALĂ a eroului - monah.

sâmbătă, 16 iunie 2012

A II a parte din prefaţa Colecţionarul (de Florin Grigoriu)

,,Un exemplu în biografia sa este cartea ,,Uscând o lacrimă'', carte din 2009, despre viaţa sfântului monah, erou pe fronturile anului 1877, ani de la Marile Victorii ale Independenţei, după ce a defilat lângă camarazii săi, încă trăitori în sărăcie, în fruntea Regimentului 10 Dorobanţi Putna, noaptea, la uşa unui azil ce nu-l primise, pe el, veteran şi monah! (Pe 10 Mai 1902), înmormântat apoi, cu mari onoruri , la Mănăstirea Cernica). Şi voi cita din cuvântul ziaristului de la gazeta ,,Universul'' P. Macarie, la înmormântare: ,,Nu voi vorbi de vitejia acestui distins fiu al Ţării, pe care-l conducem până la ultimul lăcaş. Decoraţiunile ce au strălucit pe pieptul său, şi pe care le duce acum sergentul aghiotant din fruntea cortegiului, vorbesc îndeajuns. Dumnezeu l-a iubit, că Dumnezeu iubeşte pe toţi vitejii cei mari, ţinându-l în viaţă încă 25 de ani, până când a venit să sărute drapelul cel nou al regimentului său şi să defileze pe dinaintea steagului românesc punându-i curajul în  suflet şi împingându-l la datorie. Şi în aceeaşi noapte de 10  Mai şă înceteze din viaţă. Du-te acum la ceruri, viteaz între viteji, care ai ţinut în mână şi drapelul Ţării şi sfânta cruce! Poporul te glorifică, iar în locul familiei pe care ai pierdut-o, armata ţi-a dat o nouă familie, e regimentul din care făceai parte şi care vine acum după tine până la mormânt. Tu n-ai murit, că vitejii nu mor, te-ai despărţit doar de noi, pentru a te urca la ceruri''.
 Aşa sfârşeşte ziaristul, urmând studentul Tonegaru, care termină cuvântul său cu:
-  Ce fericit eşti bătrâne! Comoara ta este mare, sus şi acolo, cu drept şi se vor răsplăti bravele tale fapte. Porţile Raiului sunt deschise. Du-te! Şi, în zborul tău spre ceruri, trimite-ne nouă, necunoscătorii de faptele tale nepreţuite, iertare! Trimite-ne sfinte, iertare, iertare, iertare! (citat de la pagina 61).
Şi câtor semeni nu li se pot spune aceleaşi cuvinte, precum monahului, fost sergent?! Şi câţi nu sunt uitaţi de oficialităţi şi de noi ceilalţi?
Este un merit al scriitorului Dumitru K. Negoiţă de a fi scormonit prin arhive şi publicaţii, dar şi de a pune în valoare, după ani, cele scrise de Ştefan Ghe Sergent în << Amintirile mele din Războiul pentru Independenţă>>, retipărite în anul 1914, dar şi ziarul Universul cu numerele din: 12-13, 16-18 şi 21 mai 1902, , pe Florian Tucă, Gabriel Cocora. Şi acestea sunt doar trei aspecte din activitatea scriitorului, aspecte reflectate în - Uscând o lacrimă, carte pentru monument, 2009 editura Teocora şi-Din măruntele colecţii, 2011 editura RawexComs şi aceasta de faţă - Despre adâncuri şi prezent, pe care autorul mi-a trimis-o prin email rugându-mă pentru un cuvânt cât de scurt de prezentare. Voi adăuga cărţii acesteea un autograf de pe cartea - Pasiuni din...amintiri! Bucurii autocrreate, din 2011, autograf din cartea mea de autografe: Ploi de bucurii, unui general al Literaturii Române, scriitorului  Florin Grigoriu, Bucureşti Palatul de Cristal, 09 decembrie 2011, Dumitru k. Negoiţă. Bucurându-mă că sunt printre...generali, adaug un autograf, dintr-o zi când Dumitru K. Negoiţă a participat la o lansare de carte, prima carte a unui student bucureştean, la Biblioteca Metropolitană ,,Mihail Sadoveanu'', din Bucureşti, şi mi-a dăruit caartea Uscând o lacrimă (carte pentru monument) scriind: Cu preţuire, scriitorului Florin Grigoriu, Bucureşti, 04 decembrie 2010, dkn           ( Vedeţi, vă rog, în această carte descris momentul!)''.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Colecţionarul (prefaţă de Florin Grigoriu) - partea I a

Prefaţa cărţii, Despre adâncuri şi prezent (Dialoguri şi lumina de la Cernica), fiind alcătuită din mai multe pagini, va fi publicată pe părţi. Iată! Dragii mei, cum prezintă scriitorul Florin Grigoriu, prim - vicepreşedinte al ,,Societăţii Scriitorilor Români'':
 ,,Fiecare dintre noi este colecţionar de vreme. Totul îşi scrie în sine şi în cele din jur, fiinţe şi lucruri. Uneori şi în cărţi. Din părinţi şi din bătrâni, adică din credinţa noastră, Ştim că totul este scris în Cer, dar nu despre această Scriere vreau să vorbesc, ci de un scriitor din vremea noastră.
Printre scriitorii de amintiri este şi Dumitru K. Negoiţă, buzoian de baştină, ruşavăţan de naştere, om muncitor întru multe domenii, adică născut spre a fi în locuri diverse, în meserii felurite, spre a avea ce povesti semenilor, de toate vârstele, la vremea cuvenită-
A venit şi vremea acestei cărţi vorbind despre cărţi şi despre stăpânii sau făptuitorii lor, despre împrejurările în care au poposit lângă el autorii şi, sub ochii cititorilor, alcătuirile lor - oameni, locuri, evenimente, pentru că din ele şi prin ele se adună viaţa, clipa noastră, sub soarele acestui pământ şi întru Soarele cel Veşnic, Iisus Mântuitorul, la anul 2012 de la Naşterea Sa, sau 7519 de la Zidirea Lumii noastre, adică de la Facere (după scripturile vechi).
Autorul este un cronicar. El ,,dă samă'' de cele întâmplate lui şi altora, stăruitor, ca Ion Neculce, întru nepierderea unor fapte pe care le ştie, dar şi om năcăjit, precum un  erou-copil dintr-o schiţă de Mihail Sadoveanu, că totul-toate par a se pierde, oameni, tradiţii, fapte, istorie. Şi atunci îşi autocreează bucurii, adună sticle de lampă şi lămpi vechi, distincţii şi insigne- întru amintire-, monezi şi bacnote, cupe, plachete ş.a.dând viaţă obiectelor, dar mai ales fiinţelor din imediata apropiere sau mai de departe. Aşa fac scriitorii. Aşa fac povestaşii serilor târzii, de la petreceri de familie sau la clăci pentru ajutorarea prietenilor. Aşa fac învăţătorii, preoţii, savanţii, creatorii, constructorii de orice: Se dăruiesc celor din neam sau străinilor prieteni traducându-le sufletul nostru. Şi dăruirea lor rămâne o clipă, o zi, un an sau mai mulţi, în ceilalţi, în alte cărţi vii, în istorie, în biblioteci sau în ceruri. Şi, la trecerea prin nouă vămi, sufletul fiecăruia le află din nou, aşezate la locul lor, aşa cum au fost date, cu bucurie sau întristare, sieşi ori altora, neamului sau străinilor.
Dumitru K.Negoiţă dăruieşte neamului său proză, poezie, însemnări, jurnalistică, dar şi obiectele găsite - venite la dânsul şi dorite a fi lăsate altora, acum sau mai târziu- poveştile lor. S-a descoperit pe sine şi ne-a descoperit pe noi, cei de astăzi şi pe cei de demult, şi vede rugurile vechi şi noi. Vede lumea cea bună şi cea nebună, absurdă, demolatoare de valori. Vede pe cei blânzi şi pe cei spurcaţi, condamnaţi, corupţi, bolnavi, înşelători, bestiile de totdeauna - acestea după 1877 sau după 1918, fie după 1944 - 1947, dar şi pe-acei de după 1989, şi s-a întristat zi de zi, văzând-o vândută, distrusă, înşelată, sărăcită, aproape fără speranţă. Şi totuşi vede că există şi lumini, zestre, oameni care fac, precum călărăşeanul Aurel David în cele treizeci de volume ale sale sau cărturarul plecat în altă lume, lângă alţi făptuitori întru neam, Artur Silvestri, oameni (puteţi adăuga mulţi alţii, pe care dumneavoastră, cititorii acestei cărţi îi cunoaşteţi) oameni care realizează lucruri diverse sau adună, ca albinele, în fagurii cărţilor, revistelor, ziarelor sau în manuscrise rămase în sertare ori prin arhive, polen şi miere - hrană vie neamului''...

marți, 5 iunie 2012

Am primit ,,Pâinea vieţii''

De câteva zile am citit publicaţia din seria nouă cu numărul 20, condusă de scriitorul Mihail Milea pr.prof.dr., care cuprinde: Eroismul în Biserica luptătoare, prezentând cele 7 taine ale Bisericii Ortodoxe, Glasul Evangheliei Duminicale, Dicţionar de termeni şi cuvinte religioase, Sf. Mare Mucenic de la Suceava... moşii de vară. De asemeni o rubrică în care este prezentată, Cartea săptămânii numită ,,A iubi înseamnă a ierta'' de Savatie Boştovoi. Autorul, printre altele spune:
- ,,Dacă nu vedem iubirea în jur, este pentru că noi înşine nu o avem''.
- ,, Vrăşmaşii noştrii noi singuri ni-i facem''.
- ,, Dacă vrei să fi fericit o clipă răzbună-te! Dacă vrei să fi fericit o viaţă, IARTĂ!''
Revenind la pagina celor 7 taine, părintele Mihail ne aminteşte de poetul Ion Alexandru care asocia cele 7 taine cu şapte generali trimişi să cucerească lumea pentru Hristos. Demn de reţinut reprezintă şi rubrica, Ştiaţi că? Descoperind că dragostea este bucuria de a face altora bucurie (Sf. Ioan Gură de Aur).

vineri, 1 iunie 2012

La aniversare

începutul meu
al paşilor nevăzuţi
aproape de dincolo de lumină
l-a văzut Profesionistul
ce trecuse de ,,fotografii cu cântec''
mergeam prin vise când Profesionistul
cu ,,Poeme''
de la ,,Spartul târgului''
a ajuns la ,,Suprafaţa lucrurilor''

nu încerc să-mi hrănesc imaginaţia
în economia viselor
nici să-mi târăsc zilele fericite
în criza 
ci să pornesc pe drumul cărţii
uscând o lacrimă
despre adâncuri şi prezent
acolo!
unde n-au apărut ecouri
aştept Profesionistul
aştept ,,Gloria locală''
el ştie şi poate
să dea strălucire.