luni, 1 august 2011

Multe s-au pierdut, puţine au (re)ânviat

Oare, unde am mai auzit că ? Dacă mai crede cineva în judecata acelora îndepărtaţi de adevăr sub presiuni de forţe superioare, ce mai poate însemna decât lovirea în moralul naţiunii şi-a respectivilor , când în fruntea unei populaţii se aşează oameni îmbrăcaţi în straie şi viziuni sumare, fără a cunoaşte locul scenei, culisele şi actorii, la ce bun să te mai aştepţi ?
La ce bun vorbele acestea, par să zică pătrunşii de propiile virtuţi ... vorbe. Vorbe or fi dar istoria nu te lasă că,pentru un drum plin cu reuşite, trebuie să ştim şi să aflăm, cu ce am avut bun şi avem trebuie să mergem către viitor.Dar ce ne facem cu ce a pierdut actorii ? Luând-o cu începutul, doar într-o comună,prin anul 1920, la Valea Frasinului se înfiinţase o Carieră de nisip, pietriş şi pământ pentru cărămizi iar lângă gara Vipereşti, o Fabrică de măcinat bolovani, pentru calcar filer şi ipsos, aceasta funcţiona şi prin anii 1962 - 1963, aparţinând de Flacăra Buzău.
În anul 1938, luna noiembrie, la Vipereşti s-a înfiinţat o, Fabrică de culori naturale, numită Victoria.
În anul 1943, tot pe aici s-a înfiinţat şi Banca Tronăreanca.
Nu mai departe, prin 1992, economia locală cuprindea 33 societăţi comerciale. Dintre sursele naturale ale comunei, se poate vorbi de : zăcămunte de calcar, gips,sare, nisipuri cuarţoase, de păduri.
Pierderile nu s-au oprit, au continuat iar cei ce puteau să le oprească s-au ocupat de straiele lor. Este adevărat că, peste noi au venit mari cutremure, prin 1940, prin 1977 şi altele mai apropiate dar cauzele nu-s doar acestea. Dacă palatul s-a dus, unde-s budanele (dubele) construite prin concepţia germană ? S-au dus unde s-au dus şi bibliotecile şi cărţile din ele,multe dăruite de marele Nicolae Iorga, unde s-au dus şi uriaşii plopi după marginea şoselelor, ar întreba unii.
- Fraţilor ! Aţi uitat atât de uşor sistemul în care am trăit, ar răspunde alţii, poate nu străini de cele pierdute.
Un lucru nu trebuie uitat că, cei mai năpăstuiţi de fostul sistem au mers mai departe, au muncit, au învăţat şi studiind au înjghebat într-un mod onest şi civilizat, rezultatul muncii lor deşi obstrucţionaţi de multe ori de falşii anticomunişti când dintre slugarnicii de atunci, strigă astăzi ... anti, făcând să dispară multe îndeletniciri care odată aduceau faimă locuitorilor. Cine îşi mai aminteşte că''Gogonul din Ruşavăţu'' era cel mai calitativ produs din judeţul Buzău ? Cândva dogarii şi rotarii aduceau faimă locurilor iar copăierii, lingurarii, fântânarii şi butnarii erau bine cunoscuţi.
Trecând la o altă pierdre, ce se mai ştie astăzi de faimosul târg de altădată din 15 august de la Ruşavăţu ? Dar de faimosul, drum istoric din vremea Doamnei Neaga ?
Astăzi, în drumul democraţiei noastre, cine ne poate opri curajul ? Curajul şi bunele intenţii de-a (re)îmvia tot ce-a fost util, faimos, care să exprime faptul că mulţi n-au stat să aştepte doar ...para mălăiaţă !
Uneori, cu ori fără voia noastră,norocul vine de la Dumnezeu, aşa precum ariile protejate că, potrivit legii 5 / 2000, cele 15 rezervaţii naturale din judeţul Buzău, Vulcanii Noroioşi de la Berca, Platoul Meledic,Dealul cu Lilieci Cernăteşti, Focul viu Lopătari, Chihlimbarul de la Colţi, Pădurea Crivinei, Pădurea Brădeanu, Pădurea cu Tisă,Piatra Albă''La Grunj'', Lacurile Bisoca, Balta Albă, Balta Amara, li se adaugă şi ariile protejate din fosta comună Ruşavăţu, azi comuna Vipereşti, precum : Sarea lui Buzău, de la graniţa cu Bădila şi Blocurile de calcar, de lângă stânca uriaşă de la Păliciu, de lângă halta C.F.R. Ruşavăţu.