vineri, 29 mai 2009

UN FEL DE ... FEL

In zare, toamna tarzie un vant inalta.La marginea zarii albastrul si verdele s-au dus.Rar, cate-o vrabie grabita, sageteaza vazduhul ... O nostalgie adanca ... Ah, ce trece vremea !
Calatori zoresc pasii, spre casa alegatorilor dinspre ... Victoria. Aproape de sala cu urne, Eran Nadejde, cu o para-n mana, musca ... a dat de un vierme, cu gandul, se vor inmulti ca-n smocuri maracinii. Dupa, s-a indreptat spre casa, unde l-a apucat somnul. S-a trezit in ziua urmatoare. Votul! Votul schimbase drumul. Dar al lui a ramas.
Trebuia sa plece, avea si bilet pentru avion. Povestea din drumul lui, a inceput nostalgic, langa Dealul Zorilor. Cand am ajuns la control, ne-a luat bagajele, asezandu-ni-le pe-o banda in miscare, supravegheata de-o lumina. Dupa, a ajuns la pasarea - maiastra. A ocupat loc la mijloc.Decola intr-o galagie de motoare ...Dedesuptul pasarii se arata pamantul, parea un, Ocean de forme.
- Ce vant te ducea in zbor Nadejde? Curiozitatea, dorinta de impliniri ale altora ... Sa cred ca-n drumurile tale erai un lider ?
- Nu, nu, un biet roman plin de pacate, ce dorea sa vada si o alta lume.
... Nu-mi dadeam seama, doar cand Sergheeva a zis: - Unele comunitati isi plamadesc viitorul spre logica si limite umane ...
-Bine Sergheeva ! Vezi caciula aceasta ? Ce zici este a mea.
... - Esti Valah? Zambeste. Carpatii si Balcanii, Dunarea-i despart.
{fragment din cap.I, a cartii "Marea Gradina", ce va fi oferita, unuia din premiantii CONCURSULUI COMENTARIILOR}

marți, 26 mai 2009

S-a suparat multa lume

Din multa lume de atunci, o parte-i si astazi. In anul 1978, cand iti trebuia mult curaj, am fost unul care am trimis o scrisoare deschisa, ziarului "Viata Buzaului". In aceasta, criticam, dar am aratat si punctual ce-ar trebui facut pentru binele satenilor comunei natale.
Am suparat multa lume atunci si pe la fabrica. Dar multumesc lui Dumnezeu, ca la textul a fi ori a nu fi ... am ramas !
Desigur, salvarea curajului meu de atunci,a insemnat multe sacrificii. Insa, nu incerc nici in aceste pagini, nici in altele si nici in viitor sa le exprim, desi-i de bine !
Voi lasa undeva, insa nu curand de-a trece in Oceanul de Dincolo, sa ajunga cineva sa publice.Nu de altceva dar cred ca
lumea nu se va schimba. Si atunci, chiar dusmanii cei mai inflacarati, se dau de ceasul mortii spunand : Mama! Mama! Ce prieten mi-era.
Ceea ce-i de spus, ceea ce-am facut,NU pentru mine. Pentru semenii mei ,ESTE ceea ce doresc. Vorba lui T.Arghezi, sa las
lumii dupa moarte ... Nu doar numele pe-o carte. Ci un REPER-MORAL {o carte monument} ... Poate vad, poate aud si ... EGOISTII - DEMOCRATIEI ... ei cu salarii si pensii speciale.
Cum nu vezi tu ... TEPES - DOAMNE ?
Si de-ar fi ridicat SCARA LA CER, nu li s-ar fi cuvenit, la noi, astfel de SUME.

sâmbătă, 23 mai 2009

POTECILE VISURILOR MELE

Pe una din potecile visurilor mele, am incercat sa aduc sclipirea "paradisului" pierdut in Oceanul de Dincolo. Aratandu-mi-se-n vise ceea ce mi-a refuzat realitatea, cativa oameni au putut dinamiza dezvoltarea societatii ce se vrea civilizata. Incarcata de ralism, dinamizarea exclude pretentia unei singure generatii de-a se CREDE doar ea CAPABILA de forma cea mai adevarata. Fie ea si tineretea, nu poate sa se multumeasca doar ca-i speranta fara sa ia in seama unde-si are radacinile.Odata cu topirea visurilor,interiorul mi-a fost strapuns, generandu-mi cateva amintiri, ele dandu-mi perspectiva ca nu vor pleca odata cu mine in Oceanul de Dincolo.De fiecare data cand mi-am ascultat inima, m-a indemnat spre ceva deasupra modestei mele existente ... cu ani, un impuls m-a apropiat ... de
atunci ... caut sa sterg din praful ce s-a asezat peste ani. Uneori confuz, alteori senin, inlauntrul meu ceva incepe sa licare.Licarul acesta imi reda doua portiuni de drumuri. O portiune strabatuta iar la capatul ei, o alta ce trebuie s-o strabat.Segmentele acestea, privite cu ochiul mintii, m-au emotionat.Dupa ce am strabatut unele desisuri,m-au intampinat urmele unor persoane luminate, inveselindu-ma.
De aici, coborand pe-o scarita, am ajuns la vremurile pe care le traim la intensitatea lor. Asa cum sunt ele si in urma... alegerilor.
De-a lungul perimetrului acestui volum, am asezat intamplari adevarate, alaturi de oameni adevarati. Unii chiar de unde-mi am ... obarsia.

{Din cuvantul inainte a cartii: Drumurile din vise ... pe care-o va primi, unul dintre premiantii CONCURSULUI COMENTARIILOR}

{pe Salut Prieten{i}e : Sa nu ucidem NAIVITATEA}

miercuri, 20 mai 2009

S-a STINS CANDELA de decenii aprinsa

Incerc sa sintetizez, autentica poveste dar, mi-e tare greu. Sunt
bulversat.Nu ma pot hotara,ce las si ce anunt.Poate-i mai bine sa spun ca, fostul coleg de scoala, sateanul , militarul radiotelegrafist Popa P. Octavian, a sfarsit ca un EROU. Inecat la inundatiile din 1970, in zona Bistrita Nasaud. Era singur la
parinti. Cu 3 ani in urma, cu prilejul scrierii unei monografi locale, emotionat , am mers la mormantul sau ... am facut poze
si m-am deplasat la casa parinteasca. Parintii, inca aveau vie,
desi trecusera 36 de ani de la tragedie, amintirea sa. Invitat in casa, pe unul din pereti, dinjos de tabloul sau, imbracat in sergent major, lumina o candela. Statea mereu aprinsa, de
36 de ani. Biata mama ! A plans, iarasi, cand m-a vazut.
- Plang ! Ca nu ma pot abtine. Desi stiu, ca la noapte iar o sa ma certe. Asa-mi zice, ori de cate ori plang : - Nu mai plange mama! Stai linistita ! Lasa-ma ! A trecut multa vreme, de atunci.
Cand am plecat am promis parintilor, ca voi scrie despre patania lui Octavian. M-am tinut de cuvant si-n vara, anului
2006, in pg. 6 a OPINIEI din Buzau, am pubicat cu titlul :
De 36 de ani, candela-i aprinsa. De asemeni, poza lui Octavian
de pe" tabloul sau se afla si-n monografie.
De atunci, lumina de la candela, a mai licarit, pana cu ceva vreme-n urma, aproape la 39 de ani. De acum s-a STINS.
Parintii, au plecat odata. Au plecat in acelasi timp. Au plecat la baiat.
{ATENTIE ! pe : Salut prieten{i}e, a aparut faza a III a CLASAMENTULUI COMENTARIILOR}

sâmbătă, 16 mai 2009

NU UCIDETI BUCURIILE

In cautarile prin propia-mi biblioteca, m-am oprit putin la una din cartile lui, A. Baranga, unde am citit ca : "Rasul, ca ultima si suprema achizitie a omului, a dat semnul desavarsirii sale".
Se mai spune ca si Dumnezeu, in a 7 a zi a creatiei sale dupa ce
le-a facut pe toate, a ras de bucurie.
... intr-un pas innainte, am invatat ca, in viata exista cateva trepte ale rasului.
1. Cea mai simpla - sa razi de altii.
2. Ceva mai compliata - sa razi de tine.
3. Treapta mixta - treapta omului liber.
4. Treapta "augustei" performante.
Dar SOCIETATEA ce unora, le ingaduie NEMUNCA, provoaca
celor MULTI, prabusirea ... bucuriilor !

miercuri, 13 mai 2009

Trei decenii pentru ... MONUMENT {fragment din : Uscand o lacrima}

Cand am auzit pentru prima oara de eroul Iorgu Cosma, fost si monah, traiam pe la Intreprindere povestea unui muncitor electronist.
- Sefu',mestere, am o inovatie.
- Ce ai ?
- O inovatie !
- Pai ! Bine-o mai duci daca in timpul programului de lucru te ocupi si cu altceva.
- Mestere, nu aici, mai mult acasa.
- Bine, bine, dami-o s-o vad.
Dupa ce-o vede, Mesterul pleaca degraba cu ea la Seful de sectie, neuitand sa se treaca primul, deasupra inventatorului.
Seful de sectie, dupa ce se trece deasupra Mesterului, anunta
Directorul, care facand la fel, anunta Centrala si Ministerul.
De unde este intrebat :
- Cati sunteti ? Intreaba Ministrul.
- Cinci, impreuna cu tov. Sef de Centrala, raspunde Directorul.
- Multi ! Trebuie sa ramana cinci cu mine.
Si atunci ... ce credeti ca s-a intamplat ? Directorul a taiat de pe
lista muncitorul electronist {inventatorul} !
Autentica poveste m-a facut sa invat ... discutia ! Dominandu-ma numerosi ani. Din cand in cand, ma mai involburam. Amintindu-mi totusi repede ca, orice incercare fara si altceva in spate, e sortita esecului.
Si uite asa, Bla ! Bla ! Bla ! Fortat si de evenimentul nefericit al
odraslei plecate intr-o bursa in Belgia {vezi : Pasi nevazuti si Marea Gradina], m-am apucat de treaba, intr-o munca de Sisif, prin care ... Traind-o, sperand-o ... Si din val in val ... pas cu pas, dupa trei decenii, am dat visele ... De{o}parte ! Si ajutat
de propiile munci de promovare a locurilor, am ajuns astazi in
fata acelora care conduc, destinele zonei. Asteptand ca cel care a luptat pentru, neam, tara si lege, multimedaliatul Iorgu Cosma, intors acasa si apucand calea manastirii, sa nu mai
zaca singuratic. Este adevarat, intr-un falnic mormant, la m. Cernica. Dar sa vina si acasa, unde chiar i-a fost drag. Putand noi cei de astazi, sa-l " determinam" sa ne vegheze, dupa un mult visat ... MONUMENT !

luni, 11 mai 2009

Surprize in faza a II a concursului

Liderul din faza a I a, Geanina Codita, a trecut pe locul II, plutonul find condus acum, la o diferenta de 1 C de C. Rosca, revenind in tromba, comentand pe : Salut prieten{i}e si coborand pana la cele mai vechi postari {nota bene ! ca la un moment m-a anuntat, ca va cobora}.
O alta surpriza, fiind a germanului J. Kochbuch, ocupand
un loc pe "podium".
Iata cum arata CLASAMENTUL, in cea de-a II a faza :
1. C. Rosca 8c 2c 10c
2.G. Codita 1c 8c 9c
3.K. Kochbuch oc 4c 4c
4.Ed. blog 2c oc 2c
5.D.Balaita 2c oc 2c
6.N. Tudor 1c 1p 1c+1p
7.D. Gheorghe 0c 1c 1c
8.M.Radulescu 1c oc 1c
9. Adrian oc 1c 1c
10. Sergiu 0c 1c 1c
11. Denisa 0c 1c 1c

{Clasamentul fazei a III a, va urma pe : Salut prieten{i}e}.

sâmbătă, 9 mai 2009

CARE - S PLAGIATORII ?

- Cu originalele tale, innainte de a le pune in practica, ai sa vezi,vei deveni iarasi DEZAMAGIT.
Sa aiba dreptate, un amic ?
Poate da ! Dar mai bine ar fi, sa fie NU.
La ceea ce ma duc gandurile acum, nu pot sa nu-mi aduc aminte de, Lucian Blaga, cand spunea ca, asa cum din vointa
izvorasc faptele si pretind caracter, tot asa de la inteligenta, de unde izvorasc gandurile, pretindem CARACTER.
Dar uneori " intalnim spirite foarte inteligente FARA caracter
intelectual.

joi, 7 mai 2009

Ce spun ... despre blogeri ?

Nu incerc sa fiu sirena ori portavocea acelora de pe ... virtual,
la ceea ce cu multa placere ... m-am alaturat.
Incerc sa dau o veste, nu pe placul acelora care afirma ca,
multi care au ales virtualul sunt frustati.
Dragi afir{ma}tori, ce vorbiti pe la, radio-sant, pare o
ploaie de sughituri, intrucat multi de pe virtual, chiar au cate ceva de spus.
Asadar, incep cu ... mine! Am o familie unita si muncitoare ... am ales virtualul asa cum am ales sa-mi pastrez, o colectie
destul de numeroasa de ziare si reviste, unde am publicat si
am fost publicat.
In curand o editura deja aleasa, imi va tipari, cartea-monument {Uscand o lacrima}si voi continua de ... spus!
Ca dintre prieteni, amici, cunostinte, apropiati, putine au
fost care mi-au comentat ... postari ! Asta-i o alta poveste
iar viata, cred ca trebuie privita, asa cum e.
Inca odata, ma simt bine pe virtual, inconjurat de tineri, chiar si neacoperindu-mi identitatea.
In ceea ce privesc persoanele care-mi urmaresc blogurile, cu totii blogeri ... Numai de bine. Foarte multi, chiar si printre
cei ce-si ascund identitatea, par persoane MINUNATE.
Urmariti comentariile si va ve-ti convinge.
Va salut ! Multumesc pentru provocare !.

duminică, 3 mai 2009

Daruind carti SCOLII ... NATALE !

Azi despre ce s-a intamplat in calatoria dinspre Muntele Cetatuia.

Cu tuicarul spre ... Vale, tiuind si gafaind, am ajuns acolo
unde, de mic, priveam cum cerul parca se unea cu padurea.
Acolo unde, regele Carol I ... a cazut de pe cal. Locul unde,
cu peste un secol in urma, Eroul si monahul - uitat ! mai
privea satul in ... ragazele de la manastire.
Astazi, in vinerea sfarsitului de aprilie, cu putine minute
inainte de-a suna clopotelul, am ajuns la continuatoarea
scolii Rusavatu, scoala de 8 ani Ursoaia. Moment mai
mult decat emotionant, pentru ca ... pe noroiul acesta
poti sa te enumeri printre cei care ... DARUIESC.
Punctul culminant ... cand elevii claselor V - VIII, asezati
intr-un careu. Nota maxima tinerei prof. de limba romana,
care a deschis evenimentul. A urmat autorul cartilor
daruite, care n-a facut altceva decat sa prezinte pompieristic,
intamplari legate si de zona, necunoscute pana astazi.
Un DAR oferit si celor care inca mai cred ca oricare dintre
noi, poate avea un destin TRAINIC si SANATOS, numai sa
VREA si sa munceasca sa si-l DOREASCA.